Înainte să încep trebuie să vă avertizez că această rețetă implică și o doză destul de consistentă de lene. Dacă vă întrebați ce e aia lene,  nu mă refer la vreun ingredient exotic, ci la acea trăsătură de caracter care ne face foarte eficienți și ne determină să ne alocăm resursele în direcția în care ne interesează. Și cum sunt o persoana leneșă, asta mă face extrem de eficientă în tot ce fac, fiindcă nu îmi place să îmi pierd timpul. Cei care joacă efficiency scape știu ce zic.

Chefirul de lapte

Am cunoscut chefirul de apă de mic copil, dar apoi ajunsă pe la vreo 20 de ani, căutând acel chefir de apă, am descoperit chefirul de lapte. Am avut norocul de a da peste o doamnă din același oraș în care locuiesc. Doamna respectiva mi-a donat prima porție pe care am înmulțit-o și împarțit-o de-a lungul anilor.

Chefir criogenic?

Tot doamna respectivă m-a instruit să pun o porție două și la congelator pentru zile negre și în caz de. Acum vreo trei ani m-am oprit din a consuma deliciosul chefir, dar de curând am scos porția de zile negre din congelator și am repornit tot procesul.

Am fost chiar impresionată că după trei ani cristalele de chefir, cum îmi place mie să le numesc, au revenit la viață fără niciun efort.

Mi-a readus puțin în gând idea de somn criogenic de prin cărțile, filmele și serialele SF, în care oameni sau specii de extratereștrii sunt adormiți la temperaturi foarte mici pentru a încetini sau aproape stopa procesul de îmbătrânire și a-i ține în viață cu scopul de a o continua într-un viitor pe care nu l-ar fi prins dacă ar fi fost să își continue existența la rata de îmbătrânire normală.

Eh, dar pe lângă fictiune, tehnologia criogenică există deja și este folosită atât la nivel național, cât și global. Pe lângă deja cunoscuta congelare a celulelor stem, sau a altor feluri de celule reproductive, tehnologia a ajuns atât de departe că se congeloază oameni cu totul la institutul Alcor in Statele Unite. Nu au încă tehnologia de a readuce la viață oamenii congelați, dar se întreaptă mai repede sau mai încet spre asta. Mă întreb dacă chefirul cu abilitatea sa de a reveni la viață după ce a fost congelat, sau ceve care are aceași abilitate a fost ce a stârnit cercetările în direcția asta.

Revenind la subiect, procesul meu personal e să beau un pahar de chefir în momentul în care schimb cristalele, iar restul să îl pun în frigider pentru cine mai vrea sau pentru a doua zi.

Înainte de bebe, mă jucam mai mult cu chefirul, îl amestecam mai des, nu cu mai multă dragoste și drag, dar mai des. Dacă îl lăsam afară din frigider era sub strictă supraveghere și degustare până ajungea la consistența și gustul preferat, și bineînțeles cu amestecări din când în când. Altfel, îl puneam cu strictețe și rigoare în frigider și acolo stătea până când cineva dorea o porție.

Happy accident

Cum un pictor tare drag mie spunea nu există greșeli, ci doar happy accidents. Întâmplarea a făcut ca într-o seară să las castronul cu prețioasa băutură în bucătărie. A doua zi dimineață era evident că se mai îngroșase și începuse să se separe de zer.